Pierdut într-o visare nedeslușită și blânda, atât de străina firii lui, strângând încetișor mâna care îi plăcea pentru ca i se părea de o frumusețe desăvârșita, el asculta ca în vis freamătul frunzelor de tei foșnind la adierea nopții, si hămăitul câinilor de la moara de pe Doubs.

Autor: Stendhal