Urmăresc cu interes, cînd se opresc două trenuri în staţie, cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii. E prea puţin să spui că vor să întîlnească o cunoştinţă. Nu, e un
sentiment metafizic: vor să vadă pe
celălalt.
Fiecare se vede pe sine în celălalt. Şi rîde.

Autor: Constantin Noica