Nu credeam sa-nvat a muri vrodata, Pururi tanar, infasurat in manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii.
Cind deodata tu rasarisi in cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulce... Pana-n fund baui voluptatea mortii Nenduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i.
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele Marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari.., Pot sa mai renviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix ?
Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar la san nepasare trista,
Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma !

Mihai Eminescu

Stichwörter: oda-in-metru-antic spiritualitate-dacica

Weiter zum Zitat

---

Seite 1 von 1.

---

---