Am încercat într-o mare tăcere şi într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe de
oameni şi aproape de mine, o senzaţie de tumult nesfîrşit, în care lumea, ca un torent
irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent şi insesizabil.
Închizînd ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un
elan torenţial, de un farmec indefinibil şi de un avînt impetuos, curgînd apoi din mine în
forme şi înălţări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simţit atunci
nu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esenţa misterioasă a destinului uman,
dar şi cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătăţii.

Author: Emil M. Cioran