Deşi în genere omul este un animal bolnav, se găsesc totuşi destui oameni sănătoşi
pentru a putea vorbi de sensul sănătăţii în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă şi mai
puţin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică şi
definitivă, dar şi o platitudine de simţire, o absenţă totală a oricărui risc, o incapacitate de
orice acţiune eroică. A fi sănătos înseamnă a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nu
sesiza nimic din culmile sau adîncimile existenţei. Se poate lupta împotriva tuturor
oamenilor, numai împotriva celor sănătoşi nu, fiindcă aceştia sînt atît de puţin sensibili, încît
nu pot să realizeze în ei nici o formă de transfigurare. Cel mai mare dispreţ pe care îl pot
avea pentru un om este să-l consider sănătos. Sănătatea brută, organică — adică o sănătate
iremediabilă — este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. Şi cînd mi se va obiecta
sănătatea din graţie sau entuziasm, voi răspunde că acestea preced oarecum sănătatea, că ele
reprezintă două modalităţi de vieţuire care determină felul sănătăţii. Ele sublimează în aşa
măsură faptul organic, încît atunci cînd admirăm graţia sau entuziasmul noi nu sîntem
sensibili şi nu avem în conştiinţă sănătatea, această expresie a organicului ce nu şi-a depăşit
legea lui, depăşire ce o întîlnim totdeauna în boală.

Author: Emil M. Cioran