Nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mîna, va rămîne de-a pururi în
acest prezent îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii
anonimi. Printre sălciile de la malul lacului, o biată mierlă cam nebună cîntă, deşi nu e timpul ei. Un
stol de porumbei deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebră incarnată. Şi venind nu
se ştie de unde, mirosul înţepător de frunze arse.

Author: John Fowles