As fi vrut sa pastrez doar creierul primitiv, sa ma topesc de dragoste si sa ma invinetesc de ura, sa salivez, sa gafai, sa tusesc, sa stranut, sa sughit, sa-mi bata inima si sa-mi filtrez sangele prin rinichi si sa-mi omor microbii in limfa, totul impreuna cu toti, cu grupul, cu gasca sau cu familia sau cu neamul sau cu specia sau cu lumea vie sau cu Dumnezeirea, doar sa nu mai traiesc schizofrenia gandirii, acest mizerabil pseudonim pentru singuratate.

Auteur: Mircea Cărtărescu