cele 3 secole
diferitele lor tipuri de sensibilitate se exprima cel mai bine astfel:
aristocratismul: Descartes, domnia ratiunii, marturie despre suveranitatea vointei.
feminismul: Rousseau, domnia sentimentului, marturie despre suveranitatea simturilor, minciuna.
animalismul: Schopenhauer, domnia dorintei, marturie despre suveranitatea animalitatii. mai cinstit, dar sumbru.
secolul 17 e aristocratic, ordonator, trufas fata de animalic, sever fata de inima, "incomod", chiar lipsit de sentiment, negermanic, retinut fata de burlesc si naturalete, inclinat spre generalizare si cu aere de suveranitate fata de trecut, deoarece este increzator in sine. in mare masura si animal de prada, multa deprindere ascetica pt a putea ramane stapan. secolul tariei de vointa dar si al pasiunii puternice.
secolul 18 e dominat de femeie, visator, inteligent, cam plat, avand totusi un anumit spirit la dispozitia dorintelor sale, a inimii, libertin in delectarea cu cele spirituale, subminand orice gen de autoritate. ametit, voios, limpede, uman, fals fata de sine, o mare canalie au fond, sociabil.
secolul 19 e mai animalic, mai subteran, mai urat, mai realist, mai badaran si tocmai de aceea considerat "mai bun" "mai cinstit" mai smerit in fata "realitatii", mai autentic. dar slab in vointa, dar trist si sumbru, pofticios dar fatalist. nu se teme si nici nu stimeaza ratiunea sau inima. adanc convins de dominatia poftelor [Schopenhauer vorbea de "vointa" dar nimic nu e mai caracteristic pt filozofia sa, decat ca ii lipseste tocmai vointa per se]. pana si morala e redusa la un singur instinct ["mila"].
faptul ca stiinta devenit intr'un asemenea grad suverana arata ca secolul 19 s'a eliberat de dominatia idealurilor. abia o anumita lipsa de pretentii in felul nostru de a dori ne face posibila starea de curiozitate si rigoare stiintifica - aceasta stranie virtute care ne apartine. secolul 19 cauta instinctiv teorii cu ajutorul carora isi simte justificata subordonarea fatalista fata de real. suntem niste oameni care se autodesfiinteaza.
Auteur: Friedrich Nietzsche
![cele 3 secole<br /><br />diferitele lor tipuri de sensibilitate se exprima cel mai bine astfel:<br /><br />aristocratismul: Descartes, domnia ratiunii, marturie despre suveranitatea vointei.<br /><br />feminismul: Rousseau, domnia sentimentului, marturie despre suveranitatea simturilor, minciuna.<br /><br />animalismul: Schopenhauer, domnia dorintei, marturie despre suveranitatea animalitatii. mai cinstit, dar sumbru.<br /><br />secolul 17 e aristocratic, ordonator, trufas fata de animalic, sever fata de inima, "incomod", chiar lipsit de sentiment, negermanic, retinut fata de burlesc si naturalete, inclinat spre generalizare si cu aere de suveranitate fata de trecut, deoarece este increzator in sine. in mare masura si animal de prada, multa deprindere ascetica pt a putea ramane stapan. secolul tariei de vointa dar si al pasiunii puternice.<br /><br />secolul 18 e dominat de femeie, visator, inteligent, cam plat, avand totusi un anumit spirit la dispozitia dorintelor sale, a inimii, libertin in delectarea cu cele spirituale, subminand orice gen de autoritate. ametit, voios, limpede, uman, fals fata de sine, o mare canalie au fond, sociabil.<br /><br />secolul 19 e mai animalic, mai subteran, mai urat, mai realist, mai badaran si tocmai de aceea considerat "mai bun" "mai cinstit" mai smerit in fata "realitatii", mai autentic. dar slab in vointa, dar trist si sumbru, pofticios dar fatalist. nu se teme si nici nu stimeaza ratiunea sau inima. adanc convins de dominatia poftelor [Schopenhauer vorbea de "vointa" dar nimic nu e mai caracteristic pt filozofia sa, decat ca ii lipseste tocmai vointa per se]. pana si morala e redusa la un singur instinct ["mila"].<br /><br />faptul ca stiinta devenit intr'un asemenea grad suverana arata ca secolul 19 s'a eliberat de dominatia idealurilor. abia o anumita lipsa de pretentii in felul nostru de a dori ne face posibila starea de curiozitate si rigoare stiintifica - aceasta stranie virtute care ne apartine. secolul 19 cauta instinctiv teorii cu ajutorul carora isi simte justificata subordonarea fatalista fata de real. suntem niste oameni care se autodesfiinteaza. - Friedrich Nietzsche](/static/img/quotes/321319.jpg)