La Paris suntem precum ciupercile, crestem pe balustradele scarilor, prin incaperi intunecoase unde miroase a untura, unde oamenii fac tot timpul dragoste si apoi prajesc niste oua si pun discuri de Vivaldi, isi aprind tigarile si vorbesc ca Horacio si Gregorovios si Wong...iar afara e totul, ferestrele dau spre spatii libere si se incepe cu o vrabie sau o infiltratie, ploua tare mult pe-aici,Rocamadour, si totul rugineste, canalele, picioarele porumbeilor, firele de sarma cu care Horacio face sculpturi.

Auteur: Julio Cortázar