Mi-am amintit de doctorul John, de calda mea afectiune pentru el, de increderea mea in marile lui calitati, de bucuria cu care ma invaluia frumusetea sa sufleteasca. Ce devenise aceasta prietenie, care era acum jumatate fiinta vie si jumatate marmura, numai de o parte adevar pur si de partea cealalta poate numai o gluma?
Murise oare cu adevarat sentimentul acesta? Nu stiu cu exactitate, insa era ingropat. [...]
Ma pripisem oare? Ma intrebam asta adesea [...] Dar, in timp, am invatat ca nimic din aceasta bunatate, aceasta cordialitate, aceasta muzica, nimic din toate astea nu-mi era adresat. Faceau parte din fiinta lui, erau mierea firii lui, blestemul fapturii sale- le impartea in jur asa cum fructul copt rasplateste cu dulceata lui albina ratacitoare, le raspandea in jur asa cum florile isi daruiesc mireasma. Oare nectarul iubeste cu adevarat albina sau pasarea careia i se daruieste? Oare macesul e cu adevarat indragostit de vazduhul din jur?

Auteur: Charlotte Brontë