Se ia o bucată de piatră.
se cioplește cu o daltă de sânge,
se lustruieșite cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu raze.
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta,cu gura altora
și mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
și brusc se farîmă un colț de-al cubului.
Toți,dar absolut toți zice-vor:
-Ce cub perfect ar fi fost aceasta de n-ar fi avut un colț sfărîmat!

Auteur: Nichita Stănescu