Ce înseamnă: pur? A toate cuprinzător. Absolut pur ar fi, dacă vreţi, cuprinzător al tuturor impurităţilor. Sporind numărul lor, ele se virtualizează pur şi simplu. De ce o preocupare e mai pură decît alta, o bucurie (cărturărească, de pildă) mai dezinteresată şi pură decît alta? Pentru că închide în ea mai multe promisiuni. Dar analiza redescoperă lesne impurităţile, care nu se anulează decît pentru că se îndesesc. In bucuria de a descoperi ceva adînc, un adevăr revelator, e şi promisiunea aprobării viitoare, şi a succesului, şi — cît se poate de concret — a fericirii lumeşti de mîine. E promisiunea puterii. Pe care poţi să n-o exerciţi, s-o laşi "în putere", virtuală; dar care, singură cu bogăţia ei, e materia bucuriei tale pure. E paradisul în concretul lui, unde te bucuri să regăseşti toate fericirile. Paradisul înţeles de aici. Aş spune că paradisul pe care-1 scontează bunul creştin, dacă e viu, e cel în care se vor putea mînca toate fructele, începînd cu cele oprite. Dar s-ar putea, numai.

Autore: Constantin Noica