Și ca și-acel ce nu mai vrea ce-a vrut,
schimbând prin noul gând pe cele-avute,
așa că lasă totul ce-a-nceput,

așa și eu sub poala coastei mute
gândind îmi mistuii întreaga vrere
ce-ntâi, spre-a-ncepe, atât mi-a fost de iute.

-De-ți prind din vorbe bine-a ta durere-
răspunse umbra cea mărinimoasă-
ți-e sufletul curpins de-acea scădere,

ce-abate-ades de ținta sa frumoasă
pe om, astfel (oprind) ca năzărirea
nălucii lui pe-o bestie fricoasă.

Autore: Dante Alighieri