Eu cred însă în ideea mea, şi anume că oamenii, prin însăşi legea firii, se împart în general în doua categorii: în inferiori (oameni obişnuiţi), material uman care serveşte numai la procreare, şi în oameni în adevăratul înţeles al cuvîntului, cei care au darul sau talentul de a spune în mediul lor un cuvînt nou.
Fyodor DostoevskySuferinţă şi durerea sunt totdeauna legate de o conştiinţa larga şi de o inimă adînc
simţitoare.
What did it mean, falling at his feet like that? Was it symbolic or what?
Fyodor DostoevskyNitkovu bi uzvratila na prezir dakako samo prezirom, ali ipak bi je zaboljelo srce kad bi se tko narugao onomu što ona smatra za svetinju, makar tko se podrugivao. Nije to potjecalo od nedostatka odlučnosti. Potjecalo je donekle i od toga što je preslabo poznavala svijet, što je preslabo poznavala ljude i zatvarala se u svoj zakutak. Takvim je ljudima teško kad se kasnije razočaraju; još je teže kad osjećaš da si sam kriv. Zašto si očekivao više nego što ti se može dati? A takve ljude očekuje svaki čas takvo razočaranje.
Fyodor DostoevskyRaskolnikov was not used to crowds, and, as we said before, he avoided society of every sort, more especially of late. But now all at once he felt a desire to be with other people. Something new seemed to be taking place within him, and with it he felt a sort of thirst for company. He was so weary after a whole month of concentrated wretchedness and gloomy excitement that he longed to rest, if only for a moment, in some other world, whatever it might be; and, in spite of the filthiness of the surroundings, he was glad now to stay in the tavern.
Fyodor DostoevskyPălaria este un moft; pot s-o cumpăr de la Ţimermann; dar ceea ce se ascunde sub pălarie, ceea ce acoperă pălaria, asta n-o pot cumpăra nicăieri!
Fyodor DostoevskyNiciodată nu i-a fost de ajuns numai să trăiască; întotdeauna a dorit mai mult.
Fyodor DostoevskyVoiau să vorbească şi nu puteau, Le erau ochii plini de lacrimi. Amîndoi erau palizi şi slabi; dar pe chipurile acestea bolnăvicioase şi palide străluceau zorile unor preschimbări depline, ale învierii şi renaşterii lor la o viaţă noua. îi regenerase dragostea, inima unuia cuprindea izvoare nesecate de viaţă pentru
inimă celuilalt.
Dar el înviase şi ştia acest lucru, îl simţea cu întreaga lui fiinţă renăscuta la viaţă, iăr ea — ea nu trăia decât prin el!
Fyodor DostoevskyDar aici începe o alta poveste, povestea regenerării treptate a unui om, a renaşterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimţite dintr-o lume într-alta, într-o realitate noua, necunoscută de el pînă atunci. Aceasta ar putea fi tema unei noi povestiri - cea scrisa aici s-a sfîrşit.
Fyodor Dostoevsky« erste vorherige
Seite 169 von 171.
nächste letzte »
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.