Toate ideile despre Biserică sunt recunoscute drept ceea ce sunt, cea mai rea şi falsă plată din câte există, pentru a deprecia firea şi valorile fireşti, însuşi preotul e recunoscut drept ceea ce este, cea mai periculoasă speţă de parazit, adevăratul păianjen negru al vieţii...
Friedrich NietzscheUn pas mai mult: «voinţa lui Dumnezeu», adica acea condiţie de păstrare pentru puterea preotului, trebuie să fie cunoscută, - pentru a atinge ţelul acesta, trebuie o «destăinuire», o mare falsificare literară devine necesară: se descoperă „Sfintele Scripturi", se publică cu toată pompa ierarhică, cu posturi şi tânguiri, din pricina îndelungatei stări de păcătuire. «Voinţa lui Dumnezeu» era demult fixată, toată nenorocirea constă în aceea că s-au îndepărtat de «Sfânta Scriptură». Şi lui Moise i s-a arătat «voinţa lui Dumnezeu»... Ce s-a întâmplat oare? Preotul cu asprimea şi pedanteria lui, formulase marile şi micile impozite cu care era dator - să nu se uite cele mai bune bucăţi de carne, căci preotul este un mare mâncău de biftecuri - ceea ce voia el să aibă, aceea era «voinţa lui Dumnezeu». De atunci toate ale vieţii sunt orânduite în aşa chip, încât preotul devine pretutindeni indispensabil. La toate evenimentele fireşti ale vieţii: naşterea,
căsătoria, boala, moartea; ca să nu mai vorbim de jertfă, - «ospăţul» - apărea parazitul ca să le falsifice pentru a le «sfinţi» în graiul lui... Căci trebuie înţeles prin aceasta: orice obicei firesc, orice instituţie naturală (Stat, justiţie, căsătorie, îngrijirile de dat săracilor şi bolnavilor) întreaga credinţă inspirată de instinctul vieţii, într-un cuvânt, tot ce-şi are valoarea sa în sine, e depreciat prin principiu, făcut contrariu valorii sale prin parazitismul preotului. Pentru a fi necesară o pedeapsă după o lovitură, trebuie o putere care atribuie o valoare, care tăgăduieşte pretutindeni firea şi care creează prin asta o valoare... Preotul depreciază, pângăreşte firea, numai cu preţul acesta fiinţează el. Nesupunerea faţă de Dumnezeu, adică faţă de preot, faţă de «lege» se cheamă acum «păcatul»; mijloace de a se împăca cu Dumnezeu sunt, ca de drept, mijloacele ce asigură şi mai mult supunerea către preot: singur preotul «răscumpără»... Verificate psihologic, în toată societatea preoţeşte organizată, «păcatele» devin indispensabile, propriu-zis sunt uneltele puterii, preotul vieţuieşte prin păcate, are nevoie să se «păcătuiască». Ultima axiomă: «Dumnezeu iartă pe acela ce se pocăieşte», altcum spus: pe acela ce se supune preotului.
All of life is a dispute over taste and tasting.
Friedrich NietzscheTags: observation
An instinct is weakened when it rationalises itself: for by rationalising itself it weakens itself.
Friedrich NietzscheLet us beware of saying that death is the opposite of life. The living being is only a species of the dead, and a very rare species.
Friedrich NietzscheTags: death
The individual has always had to struggle to keep from being overwhelmed by the tribe.
Friedrich Nietzsche¿Qué es la felicidad? El sentimiento de lo que acrece el poder; el
sentimiento de haber superado una resistencia.
What strange, perplexing, questionable questions!
Friedrich NietzscheI love him whose soul is so overfull that he forgets himself, and all things are in him: thus all things become his going under.
Friedrich NietzscheEven the wisest among you is only a conflict and hybrid of plant and ghost.
Friedrich Nietzsche« first previous
Page 113 of 149.
next last »
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.