-Nu e niciodată prea târziu să îți întâlnești sufletul pereche! îmi spunea mereu zâmbind.
-Cine știe ce înseamnă „târziu”? Probabil disperarea te face să spui asta, dar ce te faci dacă îl întâlnești tocmai când viața ta este la apus? Nu o să ți se pară târziu când o să te apuci să numeri anii care ar fi posibil să-ți rămână? Și asta dacă ești optimist, dacă nu, poți să te gândești că vei muri chiar mâine, sau chiar în clipa următoare. Inima ta va înceta să bată și atât!
-Dar măcar l-am găsit!
-Așa e, dar găsirea lui este cea mai mare fericire sau timpul petrecut alături?
Chipul i s-a întunecat, și-a luat restul de bani și sacoșa de pe tejghea, mi-a întors spatele și a plecat, fără să spună nimic. Părea scufundat în mii de gânduri, căuta răspunsuri și soluții. Norocul însă l-a lovit, a întâlnit-o pe Ana când avea aproape 60 de ani. Era fericit.
-Am găsit-o! Am găsit-o! Ți-am spus eu, niciodată nu e prea târziu. Când o privesc, simt că am ajuns acasă! Ea e „acasă” pentru mine.
L-am privit cu o ușoară invidie dar și cu regret.
-Știu ce ziceai atunci, nu am uitat. Zi de zi mi-au sunat vorbele tale în minte. Sunt fericit că am găsit-o. Cât despre timpul petrecut alături de ea, am făcut o mică magie, sau o înșelăciune, să-i zicem. De când am întâlnit-o am spus că vom schimba numele de „zi” cu cel de „săptămână”. „Săptămână” devine „lună” iar „luna” devine „an”. Până la urmă sunt cuvinte, nu ne acuză nimeni dacă le schimbăm între ele. Și o să fie secretul nostru. Așa păcălim timpul. Uite, azi a trecut deja un an. Mă duc să cumpăr un buchet de flori!
Într-o zi, Rațiunea și Inima s-au hotărât să pornească împreună prin lume.
-Hai să închidem ochii, să ne învârtim de câteva ori și să pornim pe drumul care ni se va deschide în fața ochilor, a spus Inima chicotind.
-Ba mai bine hai să întrebăm, să vedem care dintre drumuri este sigur, a spus Rațiunea încruntându-se.
Inima a cedat și a lăsat Rațiunea să aleagă drumul. Au călătorit împreună, Inima minunându-se și exaltându-se pentru tot ceea ce le ieșea în cale, Rațiunea privind cu atenție, analizând, criticând, comparând. Într-o zi s-au întâlnit cu un negustor.
-Trebuie să vă vând ceva! a spus negustorul.
-Dar nu avem nevoie de nimic! a spus Rațiunea.
-Abia aștept să văd ce ai de oferit! a spus nerăbdătoare Inima.
Vânzătorul a afișat un zâmbet fals, și-a înmuiat glasul în cea mai dulce miere și a început să le înșire tot ce avea în desagă. Inima s-a oprit la o cutiuță mică în care se afla o piatră strălucitoare.
-Este un diamant! a spus vânzătorul și ochii lui sclipiră într-un mod ciudat.
-Ba nu este! Este un fals! a spus Rațiunea după ce i-a aruncat o privire critică.
-Este un diamant frumos! a spus Inima ridicându-l și lăsând razele soarelui să se răsfrângă pe suprafața pietrei. Îl vreau!
-Nu merită! E fals! Uite! a strigat Rațiunea, dar în zadar, Inima își închisese deja ochii.
-Este o înșelăciune! O să regreți! a strigat Rațiunea, dar Inima și-a acoperit urechile.
-E fals! a strigat din toate puterile Rațiunea și o dată cu ea a strigat și Inima, un strigăt de durere - piatra aceea strălucitoare îi lăsase în palmă o rană adâncă.
Oricât ar striga Rațiunea, Inima este de cele mai multe ori surdă și oarbă, nu aude, nu vede, dar simte durerea..
-Inimi nu gasesti aici, le gasesti la oameni. Si nu se cumpara, se ofera. Curaj! Vei gasi o inima. Dumnezeu nu face inimi mai putine decat oameni.
Moise D.Am crezut din totdeauna in iubire. Dar nu orice fel de iubire ci iubirea aceea de poveste, care dureaza. Nu mi-au placut iubirile pasagere, acelea care vin si pleaca si iti lasa un gust amar si un suflet pustiu.
Moise D.Iubeste daca vrei sa fii iubit!
Si mai ales, iubeste cu sufletul!
Sufletul? E lichid, altfel nu vad cum ar putea incapea in atatea trupuri felurite. Daca este floare, ia forma florii, daca este pasare, ia forma pasarii, daca este om, ia forma trupului sau. Patrunde in trup si se risipeste in fiecare celula, astfel ai trup pana in varful degetelor. Iar trupul, bucata asta de lut, il absoarbe ca un burete apoi ofteaza de placere. Si acum inteleg de ce sunt atat de placute imbratisarile, atingerile, saruturile. Se intalnesc doua picaturi de suflet si au loc explozii de lumina. Lumina aceea ti se risipeste prin trup, ti-l incalzeste, ti-l umple de viata.
Noaptea trecută am visat-o. Eu locuiam pe malul drept al râului iar ea pe malul stâng. Fără să știm, ne rugam amândoi în același timp să primim o iubire adevărată. Și am primit. Ne-am întâlnit într-un vis și așa am aflat că împărțim aceeași iubire. De atunci caut o modalitate de a traversa râul. Nu există pod iar apele sunt adânci și învolburate. Curenți puternici îl străbat. Am mers în aval, am mers în amonte dar nu am găsit nimic. Tot mai caut o punte care să mă ducă la împlinire. Între timp... iubesc și sunt pe jumătate fericit.
Moise D.Totul incepe cu o umbrela. Prima ta umbrela de ploaie! Nu te invata nimeni sa infrunti ploaia ci doar sa te protejezi. Apoi afli ca iti trebuie o umbrela de soare. Prima ta umbrela de soare! Ca si in cazul ploii, inveti sa te protejezi nu sa te lupti. Ti se pare normal sa te aperi de orice cu o umbrela asa ca iti iei cate una pentru orice: impotriva tristetii, impotriva dezamagirii, impotriva prietenilor falsi, impotriva oricarui lucru care ti-ar putea provoca un disconfort. Aduni pe holul de la intrare un manunchi de umbrele inutile. De ce inutile? Pentru ca, evident, nu le poti cara pe toate zilnic cu tine! Asa ca in fiecare zi trebuie sa decizi ce umbrela sa iei: impotriva ploii,a tristetii, a dezamagirii...?
Stii ce ar mai trebui? O umbrela impotriva deciziilor proaste!
Iti vine uneori sa nu mai pierzi timpul cu umbrelele, dar, pielea ta a devenit prea sensibila pentru a putea lupta impotriva soarelui, imunitatea ta este mult prea scazuta pentru a lupta cu o raceala iar sufletul...face cu greu fata unei dezamagiri.
Hai, mai ia o umbrela!
Ne minunam uneori de panza paianjenului, dar, de fapt cel mai iscusit tesator este Destinul. El tese neostenit, cu maini nevazute, inzestrat cu multa migala si pricepere, tese cate o "panza" pentru fiecare. Si nu tese un singur drum ci o increngatura de carari din care noi trebuie sa alegem. Sau poate si alegerea noastra este tesuta dinainte tot de el.
Unele destine sunt tesute cu fir incolor, acei oameni care trec pe langa noi fara sa-i vedem sau pe care ii uitam deindata ce am intors privirea.
Unele destine sunt tesute dintr-o singura culoare, oameni care au o viata simpla si monotona poate. Iar pentru cei mai fericiti tese in culorile curcubeului. Ma intreb uneori ce culoare are "panza" mea. Oare este atat de intunecata pe cat o vad eu?
« first previous
Page 3 of 3.
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.