انا لست ثريا,انا فقير يمتلك مالا ,و هذا امر مختلف تماما
Gabriel García MárquezLet's forget about each other forever," she told him. "we're too old for this sort of thing now.
Gabriel García Márquez«... y sentí que me hundía en las delicias de las arenas movedizas de su ternura.»
Gabriel García MárquezHe was healthier than the rest of us, but when you listened with the stethoscope you could hear the tears bubbling inside his heart.
Gabriel García Márquezit was useless to divide it into months and years, and the days into hours, when one could do nothing, but contemplate the rain
Gabriel García MárquezThe weak would never enter the kingdom of love, which is a harsh
Gabriel García MárquezMots clés relationships-love
Remember that everything that is good, whatever it's origin, comes from the holy spirit.
Gabriel García MárquezMots clés relationship-advice
Courage did not come from the need to survive, or from a brute indifference inherited from someone else, but from a driving need for love which no obstacle in this world or the next world will break.
Gabriel García MárquezMots clés inspirational
Sexul e consolarea care-ţi mai rămâne când nu-ţi ajunge dragostea.
Gabriel García MárquezM-am apucat să citesc Micul Prinţ de Saint Exupéry, un autor francez pe care o lume întreagă îl admiră mai mult decât francezii. A fost prima poveste pe care a ascultat-o cu atâta atenţie, fără să se trezească, încât a fost nevoie să-i citesc fără răgaz două zile, până i-am terminat-o. Am continuat cu Poveştile lui Perrault, cu Biblia, cu O mie şi una de nopţi într-o versiune aseptică pentru copii şi, din pricina diferenţelor din somnul ei, mi-am dat seama că avea mai multe grade de profunzime care depindeau de cât de interesante i se păreau cele citite. Când simţeam că nu mai puteam, stingeam lumina şi mă culcam, ţinând o în braţe până cântau cocoşii. Eram atât de fericit, încât o sărutam pe pleoape, uşurel, şi într-o noapte s-a pogorât parcă o lumină din cer: a zâmbit pentru prima oară. Mai târziu, fără niciun motiv, s-a răsucit în pat, mi-a întors spatele şi a spus supărată: Isabel a făcut melcii să plângă. Exaltat de iluzia unui dialog, am întrebat-o pe acelaşi ton: Ai cui erau? N-a răspuns. Vocea ei avea o nuanţă plebee, ca şi când n-ar fi fost a ei, ci a cuiva străin aflat înlăuntrul său. Orice urmă de îndoială a dispărut atunci din cugetul meu: o preferam adormită.
Gabriel García Márquez« ; premier précédent
Page 67 de 91.
suivant dernier » ;
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.