Iubește! Să iubești mereu câte ceva, o dimineaţă, cana de cafea, floarea din fereastră, drumul spre şcoală, iubeşte oamenii, iubeşte tot. Mărunt sau imens, colorat sau şters, oricum ar fi. Nu ştii de unde se întoarce iubirea. Dacă stai cu ea în braţe şi cauți pe cineva să o dăruieşti, nu vei fi niciodată fericit pentru că îţi va fi greu să găseşti pe cineva care să merite cu adevărat. Iar în timp, vei deveni şi mai pretenţios. Vei muri singur cu un munte de iubire lângă tine. Împrăşti-o în jurul tău. Vei fi fericit în fiecare zi pentru că vei putea spune "Azi iubesc!
Moise D.- Omul are patru ochi.
- Cum să aibă omul patru ochi? Unde ai văzut tu aşa ceva? Omul are doar doi ochi, uite, unul, doi!
- Dar când dormim, avem ochii închişi.
- Da.
- Atunci cum vedem în vise? Sigur mai avem o pereche de ochi cu care privim visele.
Ce semeni, aia culegi! Aşa a fost şi aşa va fi mereu! îi răsuna încă în ureche vocea bunicii. Viaţa este un ogor care aşteaptă să fie lucrat. E bine să semeni din toate, bunătate, speranţă, iubire, fericire, aşa nu-ţi va lipsi nimic în toamna vieții tale şi nici la primul suflu al gerului. Nu e bine să semeni un singur lucru, vei tânji apoi după ce nu ai şi vei privi cu jind la curtea vecinului. Vei fi nefericit. Să semeni de toate şi să ai grija lor, să nu le lași de izbelişte. Dacă te uiţi în jur, sunt atâtea ogoare nelucrate, atâţia oameni care se irosesc acoperind pământuri fertile cu nepăsare. Şi mulţi habar nu au ce bogăţii zac în sufletul lor. Sunt prea ocupaţi să se plângă. Când te plângi, nu mai vezi decât tristeţe. Nu aştepta ajutor, fiecare este ocupat cu ogorul lui, nu au timp să îl lucreze şi pe al tău. Mai bine te apuci de treabă şi vezi ce trebuie făcut!
Moise D.Oare ne putem imagina cat de importanta este o mica raza de speranta in bezna deznadejdii? Poate ca tu nu, pentru ca ai fruntea lipsita de griji, dar fata de la malul marii stie, si o poarta in inima in fiecare clipa. Venea ca de obicei in fiecare zi langa mare dar nu o mai privea cu atata fericire. Gandurile ei se indreptau spre el, cel care a fost langa ea si acum plecase undeva, departe. Si ea putea doar sa spere ca intr-o zi el se va intoarce.
Nu, nu te intrista, povestea noastra are un final fericit. Dupa ce a pierdut destul timp cautand, el a inteles ca deja isi gasise sufletul pereche.Si a cautat-o la capatul tuturor marilor, a gasit-o si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Vezi? Fericirea si iubirea nu se afla ascunse in scoici pe fundul marii ci in sufletul celui care ne iubeste. Speranta insa o putem gasi in locurile cele mai neasteptate.
Oamenii sunt îngeri cât trăiesc, îngeri cu o singură aripă. Toată viaţa nu fac altceva decât să-şi caute aripa pereche, acea parte lipsă care îi va ridica până la cer cât sunt încă vii. Şi ce greu e s-o găseşti!
Moise D.Am fost plămădiţi din lut şi un vas de lut nu o să devină niciodată un pocal de aur. Contează însă ce pui înăuntru, asta îi dă valoare. Poate fi porţelanul cel mai fin sau o oală de pământ; buchetul de flori pe care îl poartă îţi captează atenţia şi atunci vasul ţi se pare perfect. Ai grijă ca sufletul tău să fie mereu un buchet proaspăt!
Moise D.Ce sunt eu? Un suflet cu o inimă mare și o mie de vise. Doar o mie? Cred că sunt mult mai multe dar încerc să nu le număr. O superstiție - să nu-ți numeri visele pentru că nu se mai împlinesc. Tot ce ține de suflet nu trebuie măsurat, nici în timp, nici în distanță, suprafață, greutate sau orice unitate de măsură ar mai putea să existe. Sufletul există sau nu. Nu sunt suflete mari sau mici, sunt oameni care își pun sufletul pe tavă sau oameni care și-l ascund. Îl ascund din teamă sau egoism.
Eu mi-am închis visele. De ce? Pentru că sunt niște copii naivi pe care oricine ar putea să-i ia acasă. De fapt, nu o să spun că le-am închis, doar le păstrez în siguranță. Îmi place cum plutesc strălucitoare că soarele de vară și mă mândresc cu ele: am vise atât de frumoase!
Ceea ce este mărunt, este întotdeauna trecut cu vederea.
Ceea ce este mărunt, este întotdeauna considerat fără valoare. Ceea ce este mărunt, ne este întotdeauna insuficient. Uităm că fericirea adevărată stă ascunsă tocmai în aceste lucruri mărunte.
Nu te-ai simțit niciodată plin de liniște și fericire privind zborul greoi al unei buburuze? Sau urmărind un strop de rouă care se prelinge pe un fir de iarbă?
Cât de mărunt este zâmbetul tău, totuși îți luminează tot chipul și pe al celor din jurul tău!
Cât de mărunt este irisul tău, totuși ascunde în el o mare de vise!
Cât de măruntă este inima ta, totuși hrănește un întreg trup cu viață și iubire!
Tu te vaiți mereu de dor, dar îți imaginezi cât poartă în suflet un ocean? Toată apa aceea sărată care visează să ajungă măcar pentru o clipă pe mal? Și poate o dată la câteva sute de ani fiecare val are șansa asta. Unele se reped cu furie și devorează nisipul sau stâncile de pe mal, luând cu ele câte ceva ca amintire. Altele se întind cât pot, încearcă cu disperare să cuprindă în brațe cât mai mult apoi se retrag în așteptare. Unele valuri însă, călătoresc atât de mult încât ajung epuizate. Fură un sărut ușor nisipului și se împrăștie cu un oftat printre celelalte.
Cât dor zace în fiecare val și cât trebuie să aștepte...
-Mă tot întreb ce îi ține împreună de atâta timp...
I-am privit îndepărtându-se și ținându-se de mână. Un fir subțire de invidie răsări în sufletul meu.
-Nu știu.
-Eu cred că iubirea. Doar iubirea îi poate ține unul lângă celălalt atâta timp, îi poate lega strâns să nu se mai desfacă. I-ai văzut cum se priveau? Ca doi îndrăgostiți. Oare de câți ani sunt împreună?
-Cine știe, dar eu nu cred că iubirea e de vină. Refuz să cred că iubirea leagă. Iubirea dă libertate deplină. Cel puțin iubirea adevărată.
-Și atunci ce îi leagă unul de celălalt?
-Paradoxal, nu sunt legați unul de celălalt, tocmai această libertate a iubirii îi face să zboare împreună. Sunt mai liberi decât vom fi noi vreodată.
-Nu înțeleg.
-Asta nu e de înțeles. Privește, admiră și roagă-te să ți se întâmple.
« ; premier précédent
Page 2 de 3.
suivant dernier » ;
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.