Dragostea mea nu-i nici rătăcire, nici zigzag de încântare supremă și disperări fără fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil și pentru totdeauna...
Cella Serghi- Nu se poate să nu te mai văd, Diana.
- De ce? am întrebat, curioasă și ironică.
- Nu știu... ești altfel. N-aș putea să-ți spun cum ești. Nu m-aș pricepe. Îmi placi cum nu mi-a mai plăcut nimeni. Ești singura fată lângă care nu mă plictisesc. Poate că te iubesc... nu știu. N-am mai iubit niciodată. Și nu vreau să folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg. Am avut câteva întâlniri cu fete... Aș fi vrut să întâlnesc o femeie. Înțelegi? Tu ești și femeie, și fată, și fetiță... și copil...
Tag: love
S-au făcut cercetări toată noaptea. Uşile fuseseră găsite vraişte. Totuşi, in casă nu lipsea nimic. Răvăşite erau batistele şi sufletul unui copil. Dar asta n-a băgat nimeni de seamă...
Cella SerghiOrisice in legatura cu Petre Barbu imi facea placere. Totul era sa pot vorbi despre el. Poate fiindca bolnavilor le place sa le iei in serios boala. Prefera sa le spui: "Sigur ca inteleg ce te doare... Ma intreb cum de poti suporta"... Dimpotriva ii enerveaza sa auda: "Nu ai nimic, e un fleac, nu poate sa fie chiar atat de dureros. Lasa, o sa iti treaca !"...
Cella SerghiÎn ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol…
Cella SerghiTag: roman dragoste cartea-mironei cella-serghi
Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire… Un dor vechi şi cumplit.
Cella SerghiTag: roman cartea-mironei cella-serghi
In gand am repetat: "E bine, bine... Ce bine ma simt... Ce bine e sa nu fii indragostit, sa nu astepti pe nimeni, sa nu astepti nimic"...
Cella SerghiM-am băgat în așternut, ghemuită, simțind parcă nevoia să ocup cât mai puțin loc pe lume. Era, vasăzică, urât și dincolo de pereții casei noastre, unde se vorbea numai de lipsa de bani, tata înjura, lampa fila... Da, e prea urâtă viața, prea nedreaptă... Dar moartea?
Cella SerghiNu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit.
Cella SerghiDar câtă nevoie aveam să fiu fericită! De unde să știu că fericirea nu e euforia, vârtejul, beția, senzualitatea difuză, camuflată în atâtea învelișuri poleite de o poezie falsă?!
Cella SerghiTag: fericire
« prima precedente
Pagina 2 di 4.
prossimo ultimo »
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.