O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei.
Ionel TeodoreanuTag: vara toamna frunze tăcere șoapte
Amintirle vieții lui veniseră, și parcă-i aducea un câne la picioare păsări ucise rând pe rând.
Ce cântec de moarte e viața când o asculți.
Cînd eşti trist de tot, îţi vine să dormi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau, dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale... Da. Îţi vine să dormi cînd eşti trist. Şi să uiţi... Dar cînd te deştepţi? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou!...
Ionel TeodoreanuTag: tristete
Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe...
Ionel TeodoreanuTag: dragoste
Impresia că eşti îndrăgostit de un oraş întreg,fiindcă nu ştii care-i casa lui Luli
Ionel Teodoreanu...Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund...
Ionel TeodoreanuTag: lorelei
Era ordonat ca oamenii care stiu ca nu se vor casatori niciodata.O ordine care afirma o singuratate acceptata.
Ionel TeodoreanuTag: lorelei ionel-teodoreanu
Căci nu cunoștea om – după aprecierea lui insuși – mai inapt pentru o astfel de îndrăgostire subită decât el. Fiindcă îndrăgostirile subite se nasc din lipsa de contact cu subconștientul. Pentru majoritatea oamenilor, subconștientul e o absență miraculoasă, ca și Dumnezeu; când apare, cand izbucnește, mai exact, e splendoarea unei mînii sau fatalitatea unei porunci care depășește puterea minții și energia voinței. Mintea cade în genunchi și se tîrăște, înfricoșată și supusă. Și oarbă.
Ionel TeodoreanuCunoști o femeie, o vezi, o auzi, constaîind o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că mai presus de aprecierea ta femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia de mult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abea descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.
Ionel TeodoreanuAlbi pelerini ai căilor de lună pe covoare, trei copii desculţi, în lungi cămeşi de noapte (...) poposiră în jurul unui gavanos cu dulceaţă.
Ionel Teodoreanu« prima precedente
Pagina 4 di 5.
prossimo ultimo »
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.