În tristete, totul are doua fete. Nu poti fi nici în iad si nici în rai, nici în viata si nici în moarte, nici fericit si nici nefericit.
Un plîns fara lacrimi, un echivoc fara sfîrsit. Caci nu te izgoneste ea în aceeasi masura din aceasta lume, ca si din cealalta?
Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toata lumea înainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii în care n-am fost?
Tag: tristete iubirea emil-cioran singuratate cartea-amagirilor
De s-ar înfuria marile, sa-si sparga valurile de inima omeneasca!
Emil M. CioranTag: tristete iubirea emil-cioran singuratate cartea-amagirilor
Din tot ce-ai fost, nu mai ramîne decît o adiere patetica.
Emil M. CioranTag: iubire tristete emil-cioran singuratate cartea-amagirilor
Zîmbete dureroase care sting soarele...
Emil M. CioranTag: iubire tristete emil-cioran singuratate cartea-amagirilor
Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.
Emil M. CioranTag: iubire tristete emil-cioran singuratate cartea-amagirilor
This is how I recognize an authentic poet: by frequenting him, living a long time in the intimacy of his work, something changes in myself, not so much my inclinations or my tastes as my very blood, as if a subtle disease had been injected to alter its course, its density and nature. To live around a true poet is to feel your blood run thin, to dream a paradise of anemia, and to hear, in your veins, the rustle of tears.
Emil M. CioranTag: change poet cioran authentic emil-cioran
što nam ljudi više okreću leđa, više rade na našem usavršavanju:
napuštajući nas, oni nas spasavaju.
Tag: emil-cioran
« prima precedente
Pagina 4 di 4.
Data privacy
Imprint
Contact
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Funktionalität bieten zu können.